În nici o ţară din Europa, companiile cu capital străin nu controlează un procent atât de însemnat de teren agricol ca în România.
Vorbim despre 1 milion de hectare, în condiţiile în care, conform informaţiilor din piaţa imobiliară, alte 500.000 de hectare se află la vânzare. Lunar, arată un specialist citat de săptămânalul "Capital”, numai sud-estul ţării atrage în jur de 10 milioane de euro din străinătate, bani investiţi în achiziţia de terenuri agricole. În plină criză, spre deosebire de direcţia generală de descreştere masivă, preţul pământului a crescut cu 40%, alimentat tot de interesul accentuat al străinilor pentru suprafeţele agricole din România. Cu preţuri cuprinse între 1.500 şi 3.000 de euro pentru hectar, ţara noastră a devenit ceea ce presa franceză numea, nu de mult, "noul «El Dorado» pentru agricultorii europeni”. Spre comparaţie, Olanda îşi vinde terenul agricol cu 50.000 de euro hectarul, Ucraina cu 8.000, Ungaria şi Serbia cu circa 7.000, iar Franţa cu 6.000. În ultimul caz - şi nu e singular în Europa! - preţul vine la pachet cu restricţii serioase, favorabile agricultorilor locali!
Toată harababura de după 1989, când foştilor proprietari li s-au înapoiat pământurile, fără să li se dea şi o şansă onestă de a câştiga din munca lui, fărâmiţarea excesivă a terenurilor, distrugerea sistemelor de irigaţii şi a parcurilor de maşini agricole, apoi migrarea populaţiei sărace de la ţară spre marile oraşe şi spre Occident - toate au dus la înstrăinarea multora de pământul pentru care bunicii lor au fost în stare să-şi dea viaţa şi la menţinerea, cu bună ştiinţă, a preţului terenurilor, exact cât să le iasă mai bine pasienţa speculatorilor imobiliari. Sunt şi au fost mulţi dintre aceştia, mai cu seamă în rândurile companiilor cu capital străin. Practic, 90% din terenul cumpărat de firmele străine e folosit în
