Un eveniment editorial de substanţă l-a constituit anul trecut inaugurarea unei serii de autor T.S Eliot, printr-un volum de Opere poetice 1909–1962, ediţie bilingvă, în coordonarea Denisei Comănescu (Ed. Humanitas Fiction), primul din cele cinci preconizate, care vor dărui în limba română variata operă, deopotrivă critică şi eseistică, a marelui artist (premiul Nobel, 1948). Atent concepută, cartea conţine traduceri de Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Şerban Foarţă @ Adriana-Carmen Racoviţă, o edificatoare şi erudită prefaţă de Ştefan Stoenescu, o cronologie alcătuită de Ioana Zirra, precum şi indispensabile note datorate lui Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Ştefan Stoenescu. Cel din urmă, dăruit profesor şi traducător, descrie sintetic, deja prin titlul prefeţei, evoluţia complexului univers liric al acestui reprezentant de seamă al modernismului european: este vorba de o elaborare a unei „noi expresivităţi textuale”, pe traiectoria descrisă de „angajările Sinelui însingurat” atât în structurarea unui „discurs meditativ asupra imperativelor istoriei”, cât şi în „asumarea unor experienţe transcendentale prin funcţia cognitivă a imaginaţiei”.
Despre americanul T.S. Eliot, naturalizat britanic, nu putem vorbi decât în termeni precum centralitate, dată fiind implicarea autorului în climatul social, cultural, filosofic, ideatic şi religios al epocii sale, dar şi în literatura aparţinând curentului modernist, alături de Virginia Woolf, James Joyce, Henry James, W.B Yeats, Ezra Pound şi mulţi alţii, deopotrivă în Anglia şi în America de Nord. Ca poetică, modernismul apare, încă din poemul său de debut The Love Song of J. Alfred Prufrock and Other Observations, în 1917, prin lărgirea ariei limbajului, de la ecouri elisabetane, până la dezinhibatele ritmuri, desprinse din simbolismul francez, ale versurilor lui Jules Laforgue, de pildă. Nicio su
