Puştiul din poarta Viitorului a povestit pentru ProSport cum a ajuns portar şi care sunt preferinţele sale pe acest post.

„Cu prima ocazie, băiatul ăsta o să intre în poartă. Vreau să-l arunc în luptă!”, le mărturisea Hagi apropiaţilor săi încă de la începutul campionatului. Băiatul era Alexandru Buzbuchi, un portar de 18 ani fără pic de experienţă. Oamenii din jurul Academiei erau sceptici şi îl sfătuiau să îşi tempereze elanul: „Gică, ce te faci dacă nu-ţi iese?”. Răspunsul venea de fiecare dată prompt şi fără a fi alterat de insistenţa celor din jur: „Bun, dar dacă îmi iese câştigăm încă un jucător. Iar eu am încredere că o să fie bine”.

Portar din întâmplare şi din inspiraţie

Vineri seară, la Cluj, Buzbuchi a fost titular în dauna mult mai experimentatului Andrei Vâtcă şi a fost omul meciului. A avut două intervenţii fantastice şi, datorită lui, tânăra echipă a Viitorului a plecat de pe terenul campioanei cu trei puncte uriaşe. „Am fost anunţat că voi fi titular cu o zi înainte, am avut timp să îmi potolesc emoţiile”, spune fără ocolişuri goalkeeper-ul. „Eu asta urmăream, să intru cât mai repede în poartă în Liga I. Mă bucur că mi-am ajutat echipa”, continuă Buzbuchi. Îşi aduce aminte că la 7 ani mergea pentru prima oară să facă fotbal într-un cadru organizat. A ajuns în poartă printr-o simplă ridicare a mâinii: „Nici în ziua de azi nu pot să-mi explic ce-a fost în capul meu”, se miră portarul. În cadrul echipei la care a început fotbalul, portarii erau aleşi din întreg lotul de jucători. Nimeni nu avea, la doar 7 ani, un post fix. „Am intrat în poartă şi mi-a plăcut la nebunie. Mă aruncam, apăram, eram cel mai fericit. Nu mi-a mai trebuit altceva”.

L-a pândit pe Mureşan

Înapoi la Cluj, în momentul în care Gabi Mureşan, probabil omul cu cel mai puternic şut din Liga I, se pregăteşte să tragă spre