”Roșia Montană. Dorf am Abgrund” (”Roșia Montană. Un loc la marginea prăpastiei”) este un film pe care (măcar) televiziunea publică ar trebui să facă niște minime eforturi pentru a-l prelua (ca de altfel, și alte documentare prezentate în cadrul Festivalului ”Astra” de la Sibiu) și de a-l difuza. Cu atât mai mult cu cât regizorul și-a arătat disponibilitatea să-l pune la dispoziție și gratuit, cu o singură condiție, cât se poate de rezonabilă: în condițiile în care i se atașează și mesaje/clipuri publicitare, atunci să i se achite o parte din încasări. Mă rog, dacă pentru televiziunea publică ar fi o obligație care decurge din statutul ei, asta nu înseamnă că posturile private (generaliste ori de știri) sau vreun ziar tipărit (pe DVD) nu ar putea face o afacere din difuzarea filmului.

Premiera în România a peliculei a avut loc aseară, la Sibiu, la ”Astra”. Marea lui calitate (”găselnița” regizorului Fabian Daub) este faptul că nu intervine, nu își direcționează spectatorii. Nu există ”voce din off”, nici moderator, nici alte indicații – date, informații (cu câteva excepții nici măcar numele/funcțiile persoanelor intervievate nu sunt prezentate) și nu sunt nici ipoteze de demonstrat. Îi revine spectatorului, avizat sau mai puțin avizat – atât în privința modului în care se degustă un documentar, dar și în privința subiectului Roșia Montană -, să deducă cine sunt și în care tabără (a susținătorilor sau a opozanților proiectului minier) se situează protagoniștii. Și să pună propriile concluzii. Mai exact, spectatorii sunt invitați, ba, mi-aș permite să spun, chiar obligați, să gândească – iar acest lucru e, până la urmă, scopul oricărui documentar. Locuitori ai Roșiei Montane, angajați ai RMGC și activiști din Campania ”Salvați Roșia Montană!” sunt lăsați să-și prezinte punctele de vedere și argumentele. Să depună mărturie. Pentru ceea ce trăiesc, pentru lucru