- Comentariu - nr. 205 / 20 Octombrie, 2012 Un lucru nu poate fi eludat. Tipetele isterice ale UDMR, PCM si, mai nou, ale PPMT nu mai reprezinta nimic, nu mai sperie pe nimeni, daca autoritatile sunt ferme. Or, tocmai acest lucru a lipsit in ultimii vreo 22 de ani. A facut-o, la un moment dat, controversatul presedinte Traian Basescu, care, intamplator sau nu, si-a dat seama ca nu exista nicio deosebire intre Antal Arpád, Laszló Tõkes, Kelemen Hunor, Marko Bela sau László Borbely, atunci cand le sunt prejudiciate privilegiile, pe care ei considera ca le merita cu varf si indesat. Asa cum paralelele nu se pot uni niciodata, nici interesele (financiare) ale lui Verestoy Attila nu pot fi congruente cu acelea ale minoritatii maghiare. Etnicii sunt doar utilizati ca o masa de manevra exclusiv pentru folosirea unei presiuni la adresa noii Puteri (USL), din care, deocamdata (sa vedem ce va fi dupa alegeri!), UDMR a fost exclusa. Asta vor, de altfel, sa dovedeasca liderii UDMR – au facut-o in toti anii de dupa Revolutie – ca trimiterea Uniunii in Opozitie a fost (este si va fi) o greseala! Atat si nimic mai mult. Ei vorbesc de autonomie teritoriala, dar este o naivitate, daca nu chiar o tampenie, ca vreun lider maghiar sa creada vreodata ca acest lucru va fi realizat, ca vreodata art. 1 din Constitutie – care stipuleaza clar (si este nenegociabil!) ca statul roman este national, unitar si indivizibil – ar putea fi schimbat de dragul lui Marko Bela ori Gyorgy Frunda, care, candva, declara la Adunarea parlamentara a Consiliului Europei ca nu s-a aflat acolo pentru a reprezenta… Romania! Foarte bine, caci nici noi, romanii, nu am avut vreodata sentimentul ca am putea fi reprezentati peste granita de un personaj ca el sau ca Marko Bela, care, ca vicepremier roman, ceruse insistent autonomia in limba maghiara chiar la Budapesta! Acesti oameni traiesc in secolul trecut, in peri