De câțiva ani, sistemul finlandez de învățământ domină autoritar clasamentele mondiale ale performanței în educație. Este atât de bine pus la punct, încât procentul celor care nu reușesc să treacă de examenul de bacalaureat este mai mic de 10 la sută.
În România, doar înainte de 1990 se putea vedea o asemenea minune. Acum, procentul trece de jumătate, la noi, și e aproximativ o treime, la spanioli, de exemplu.
Mai puțin de jumătate dintre copiii finlandezi frecventează o grădiniță, înainte să înceapă școala la vârsta de 7 ani. Așadar, nici vorbă de clasă pregătitoare. Cu toate acestea, ei recuperează rapid, deși au mai puține ore în învățământul primar: aproximativ 600 de ore, comparativ cu 850 în România. Care este secretul? Sunt, de fapt, mai multe: dotarea școlilor, obișnuința de a citi (trei sferturi din familiile finlandeze merg în weekend la bibliotecă) și, nu în ultimul rând, faptul că își consideră copiii tezaurul națiunii. Mai trebuie adăugat că Finlanda alocă între 11 și 12% din bugetul statului și al primăriilor pentru a finanța modelul său, la un PIB aproape dublu față de cel al României și la o populație de numai 5,4 milioane de locuitori. În topul performanței în educație se află și asiaticii, dar Coreea și Japonia merg pe ideea unei discipline severe și pe un volum mare de muncă și studiu.
Despre învățământul de la noi s-au spus multe. Câștigăm medalii la olimpiadele internaționale, ne afirmăm în universitățile sau în companii cu renume din afară, dar la școală trebuie să aduci bani de acasă. Nu mai vorbim de schimbările aduse de fiecare guvern și nici de modelul de plagiat pe care îl oferă însuși premierul.
O "revoluție" în sistemul educațional este apariția bacalaureatului profesional, o găselniță pentru care USL s-a supărat la culme din cauză că președintele a întors legea în Parlament, întârziind ast
