Managerul Ansamblului folcloric „Maria Tănase“ din Craiova, interpretul Constantin Enceanu, a fost dat afară de la conducerea instituţiei după metoda folosită şi în cazul managerului de la Filarmonica „Oltenia“, Gabriel Marciu, demis în urmă cu două luni: un raport final negativ al activităţii, care contrazice alte două rapoarte anuale favorabile.
Demiterile celor doi manageri sunt trase la indigo şi ridică semne de întrebare asupra valorilor pe care le iau în calcul membrii comisiilor de evaluare atunci când apreciază dacă un astfel de manager merită sau nu să continue activitatea. Să luăm mai întâi cazul lui Constantin Enceanu.
Potrivit legii, evaluarea managerilor unor astfel de instituţii este de două feluri, unul anual şi unul final. Practic, dacă un manager are contract pe patru ani, el este evaluat în fiecare an şi, dacă primeşte o notă peste 9, continuă activitatea, dacă nu, este demis. Peste toate acestea, vine evaluarea finală, care poate avea loc oricând pe parcursul derulării contractului de manager. Problema este că, în cazul situaţiei de la Craiova, rapoartele de evaluare anuală contrastează flagrant cu cel final, motivul fiind componenţa diferită a comisiilor de evaluare, membrii ei schimbându-se odată cu venirea unui nou primar. De exemplu, dacă în primii doi ani de mandat Enceanu a primit nota 9,43, respectiv 9,67, la evaluarea finală a primit nota 6,68 şi, implicit, i s-a reziliat contractul de manager. Problema este discrepanţa între felul în care judecă membrii comisiilor în funcţie de cum bate vântul politicii, şi nicidecum în funcţie de valoarea omului. Practic, comisiile care au evaluat activitatea lui Enceanu ne spun că 2+2 nu fac 4, ci mai puţin. Acum, din două, una: ori evaluările anuale nu au fost corecte, ori cea finală!
Şi mărul nu mai cade
Aceeaşi judecată cu dublă măsură a fost aplicată şi de membrii comisiilor
