Originar din Maramureş, Nicolae Poghirc a ales să vină şi să joace la Teatrul Naţional din Craiova deoarece acesta a fost şi este „campionul“ teatrului românesc

Interviul de mai jos cu Nicolae Poghirc a fost realizat cu mare uşurinţă, actorul Naţionalului din Bănie răspunzând imediat, prin e-mail, întrebărilor GdS.

I.J.: Aţi absolvit Academia de Arte „George Enescu“ din Iaşi, având ca profesori, printre alţii, şi pe distinsa doamnă Mihaela Arsenescu-Werner, fostă actriţă la Naţionalul din Craiova. Ce au însemnat pentru studentul Nicolae Poghirc anii de facultate, care v-au fost mentorii în profesia actoricească?

N.P.: Da... Dar să le luăm pe rând... Am absolvit în 1995 Academia de Arte „George Enescu“ din Iaşi, secţia Arta Actorului Mânuitor de Păpuşi şi Marionete. Pe Mihaela Arsenescu-Werner am avut-o profesor de Arta Actorului în anii doi şi patru. În anii de studenţie, noi, cei de la Păpuşi, am fost formaţi ca viitori actori pentru teatrele de păpuşi şi marionete. Teatrul de păpuși, în general vorbind, nu este un gen de teatru minor, aşa cum există tentaţia de a fi catalogat, câteodată. Este un alt gen de teatru. Când spui fotbal şi rugbi, de exemplu, spui sport. Dar între cele două sporturi sunt diferenţe clare. Aşa şi aici. Pentru teatrul de păpuşi, care nu este exclusiv teatru pentru copii (la noi există această confuzie şi din această cauză se distruge arta păpuşărească), se dezvoltă mai mult ludicul, se pune accent mai mare pe dezvoltarea acestei laturi a personalităţii viitorului actor. În păpuşărie, graniţele caracterelor personajelor sunt clare, nu există „suprapuneri“, deoarece masca nu poate exprima decât o trăsătură: cea dominantă, şi, de aceea, pentru a nu plictisi spectatorul, trebuie să fii foarte inventiv. În teatrul dramatic, cu cât personajul are mai multe faţete, cu atât e mai bogat şi mai incitant. E altceva... Dar să nu se