Tanti Maria din satul Fântâna mânuieşte şi acum războiul de ţesut, iar din mâinile ei ies ştergare cu modele, feţe de pernă şi dantelă croşetată. E vestită şi pentru costumul său popular, care i-a adus locul trei pe ţară la un concurs etnografic

Chiar şi în secolul XXI, când pânzeturile ies pe bandă rulantă şi se vând la preţuri derozorii, nimic nu se compară cu ţesăturile tradiţionale, făcute de artiştii populari la război. În satul Fântâna de lângă Rupea, tanti Maria e mereu înconjurată de copii şi tineri, curioşi să vadă cum se ţes feţele de pernă. „Fac funde de pus pe pereţi şi puişoare sau pernuţe, cum li se mai spune, pe care le punem pe pat, pe dormeză sau pe scaun, pentru gătit. Am învăţat de la mama mea, de la 15 ani fac aşa ceva. Nu e greu deloc, însă trebuie grijă mare”, ne spune Maria Costea.

Nu este tocmai simplu, dar pentru Tanti Maria, care ştie arta ţesutului de la 15 ani, războiul nu mai are secrete. „Acum de exemplu îmi trebuie trei suveici - şi alb, şi negru, şi roşu. Aţa e pusă pe arnici şi cu verde fac puişorii, pe care îi cos cu mâna, iar cu andreaua aleg firele când fac puiul. Dacă puiul merge uşor, la model nu mai pot zice acelaşi lucru, acolo merge mai greu. Cam două zile îmi ia să fac un obiect cap coadă”, mărturiseşte Maria Costea.

Nici costumul popular al doamnei Maria nu e de ici-de colo. „Pentru costumul pe care îl am am primit premiul 3 pe ţară” se mândreşte femeia.

Războiul de ţesut este una din cele mai vechi invenţii ale omului. După ce, în secolul XVIII au apărut primele războaie mecanice, au fost din ce în ce mai rare cele manuale. În satele româneşti mai sunt câteva doamne care continuă să ducă mai departe tradiţii învăţate din bătrâni. Tanti Maria din satul Fântâna mânuieşte şi acum războiul de ţesut, iar din mâinile ei ies ştergare cu modele, feţe de pernă şi dantelă croşetată. E vestită şi pent