Gazeta a făcut azi o dezvăluire. Mircea Lucescu a primit un cadou fabulos din partea patronului său, un ceas “Vacheron Constantin 2004″, ediţie limitată.
Un semn de preţuire pentru ce a reuşit la Şahtior. Ce cred eu că ar trebui să primească ai noştri pentru performanţele lor!? Plus Piţi şi Il Luce, la final!?
Nicolae Manea - Evident şi relativ previzibil: o targă. Să aibă cu ce arunca în arbitru.
Reghecampf - O mie de euro marcaţi. Să-i fie la îndemînă pentru următorul flagrant.
Ioan Andone - Un arbitru. Să fie numai al lui. Să-l arbitreze la toate meciurile. Să fie bine. Ca să nu fie rău.
Hizo - O vacă. Din cireada lui Porumboiu.
Dario Bonetti - Un nas roşu, nişte pantofi caraghioşi şi puţină vopsea pentru faţă. Să fie îmbrăcat adecvat cînd declară, pe repeat: “Una grande, grande partida”.
Sabău - A fost o farsă. Vorba lui Maximus, în Gladiatorul: “Dacă primeşti vreodată cadou de la Copos, înseamnă că eşti pe cîmpiile Elizee şi eşti deja mort”
Grigoraş - Pe Barcelona. S-o înveţe cum se joacă adevarata Tiki-Taka.
Ilie Stan - Un cantonament montan. Să vadă cum trăiau şi se antrenau oamenii acum 400 de ani.
Puriul - O valiză cu bani. Pe care să uite, iar, să-i împartă cu jucătorii.
Cristi Pusztai - O cretă. Cu care dom`profesor să zgîrîie pe tabla din vestiar atunci cînd jucătorii nu sînt atenţi la fazele fixe.
Costel Enache - Un pinalty, în mărime naturală. Adică, un Gheorghe Ştefan autentic, pe care să-l bată în cuie pe peretele din dormitor. Autoportret în ulei.
Mulţescu - Codul bunelor maniere. Poate învaţă să spună “NU” ofertelor de a prelua în direct o echipă al cărei antrenor se află în acelaşi studiou. Adică, în aceeaşi barcă, teoretic.
Victor Piţurcă - Un Cociş. Să-l aibă acasă, pentru că pe noi ne-a terminat psihic.
Mircea Lucescu - Un tramvai numit dorinţa de a prelua echipa naţ
