MĂSURĂ În ianuarie 1966, una din primele măsuri luate de Secţia Literatură şi Artă a CC al PCR a constat în schimbarea conducerii de la Uniunea Scriitorilor şi a câtorva redactori-şefi ai revistelor literare.
Trecuse doar o jumătate de an de la înscăunarea lui Ceauşescu şi PCR se afla în plină campanie ideologică, ţintele principale fiind cultele şi literatura. În recent apărutul volum II al „Istoriei comunismului în România. Documente Nicolae Ceauşescu (1965-1971)", editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu la Polirom, cuprinzând 102 documente, cu puţine excepţii, inedite, provenind de la toate structurile importante de partid şi de stat, între martie 1965 şi decembrie 1971, am descoperit un „Referat privind unele schimbări organizatorice în conducerea Uniunii Scriitorilor şi a unor publicaţii literare", semnat I. Stoian. Voi reveni la semnatar, care are povestea lui. Să vedem deocamdată „Referatul".
Atac la vârf
Preşedintele în exerciţiu al Uniunii Scriitorilor din România (USR) era, din februarie 1965, Demostene Botez. Avea 73 de ani şi este considerat de autorul „Referatului" prea bătrân spre a face faţă „unui volum mare de muncă pentru rezolvarea problemelor curente şi de perspectivă ale activităţii scriitorilor".
Reproşul real era cel de al doilea: tovarăşul „scăpase din vedere problemele de orientare". În plus, „în decurs de unsprezece luni de când era preşedinte(,) a făcut 3 deplasări în străinătate, împreună cu soţia, însumând un total de 70 de zile şi cheltuind cca. 70% din fondul valutar al USR...
Şi-a angajat rude în posturi plătite din fondul USR..." Ca să vezi la ce se preta dulcele poet al provinciei moldovineşti de odinioară! Cu toate acestea, Demostene Botez „va rămâne director (salariat) la revista «Viaţa Românească»". Toate partidele îşi cruţă oamenii, ieri, ca şi azi. Locul lui Demoste
