Autorităţile ţin cu tot dinadinsul să schimbe legislaţia în favoarea societăţilor membre PAID, ignorând interesul proprietarilor, care ar putea ajunge să plătească mai mult

Intrată în vigoare în decembrie 2010, Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva calamităţilor a generat rezultate peste aşteptări în privinţa gradului de cuprindere în asigurare a locuinţelor, fiind un catalizator chiar pentru poliţele facultative. La sfârşitul primului semestru din 2012, s-a ajuns ca aproape 60% din locuinţele din ţară să fie cuprinse în asigurare. Mai exact, peste 5 milioane de locuinţe, dintr-un total de 8,5 milioane, erau asigurate cu 111 milioane euro, adică la o primă medie de 22 euro.

Interesant este că mai puţin de 2% din aceste locuinţe (249.000) erau asigurate prin PAID, peste 98% din ele având poliţe facultative. Practic, de la vârful de circa 820.000 de poliţe active în august-septembrie 2011, PAID a pierdut teren încontinuu, fiind „căpuşat” chiar de membrii săi care au preferat să vândă poliţe facultative emise de ei, cu mult mai multe riscuri asigurate, nu doar cele de catastrofă, şi, culmea, la aceiaşi bani ca şi PAD (poliţa obligatorie împotriva dezastrelor).

Din cauza gradului tot mai mic de cuprindere (doar 205.000 poliţe active la începutul lui septembrie) şi presat de costurile cu reasigurarea ale PAID, membrii săi au intervenit pe lângă autorităţi să salveze ceea ce ei distruseseră, dar câştigaseră pe altă parte.

Discriminare în lanţ

Astfel, CSA a emis un ordin (Ordinul nr. 15), intrat în vigoare pe 1 septembrie, prin care impunea proprietarilor să aibă neapărat o poliţă obligatorie (PAD), poliţă care până atunci putea fi înlocuită de una facultativă. La doar o zi de la intrarea în vigoare a Ordinul nr. 15, unii asigurători au aplicat poliţelor facultative o franşiză de 20.000 euro pentru riscuril