Acest editorial este dedicat omului obişnuit, suporterului care nu a prins un bilet preferenţial la meciul cu Steaua… Nu am scris niciodată despre subiectul pe care-l voi aborda în cele ce urmează, însă tupeul celor care au în grijă (care „conduc” – cum le place lor să audă din gura presei) clubul de fotbal Pandurii Tg-Jiu a depăşit limita bunului simţ, pe o scară firească a unei societăţi. Nu sunt în măsură să comentez afacerile lui Marin Condescu, pentru că nu mă interesează şi nici nu mă pricep, însă atunci când vezi cum îţi este refuzată bucuria participării la un meci de fotbal, te cam apucă dracii ăia mulţi şi mari.

Să luăm faptele pe îndelete: pe 18 octombrie, chiar în acest ziar apărea un articol legat de meciul pandurilor cu ocupanta locului I. Intitulat „Bilete puţine pentru Pandurii – Steaua”, acest articol spunea: „Deşi interesul pentru derby-ul etapei a XIII-a a Ligii I, dintre Pandurii şi Steaua, este unul extrem de mare printre microbişti, doar 3000 de norocoşi vor putea beneficia de bilete pentru partida de duminică. Şi asta pentru că gruparea de fotbal gorjeană nu poate scoate la vânzare decât 3.000 de tichete de intrare, restul locurilor fiind rezervate abonaţilor clubului.” Până aici, citind doar această ştire şi neavând habar cum stau lucrurile cu adevărat, ai fi tentat să crezi anunţurile oficiale venite din partea aşa-zişilor organizatori.

Doar că faptele stau puţin altfel:

1. am fost la meciul cu Ceahlăul Piatra-Neamţ, din data de 3 august 2012, şi am stat, cu bilet cumpărat de la casă, în mijlocul tribunei a II-a;

2. am fost la meciurile cu Rapid (1 septembrie 2012) şi cu C.F.R. Cluj (23 septembrie 2012) şi am stat, cu bilete cumpărate de la casă, la tribuna I, pe ambele laturi ale acesteia.

Iar acum, având un tupeu fantastic, vin cei care au grijă de acest club frumos, care joacă cel mai plăcut ochiului fotbal