Mai întâi, câteva clarificări strict necesare pentru înţelegerea procesului de rectificare bugetară:
a) Instituţia rectificării îşi trage drepturile de intervenţie din îndreptăţirea Guvernului conform art. 115 alin.(4)1 din Constituţia României şi art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind Finanţele Publice de a corecta pe parcursul execuţiei bugetare discrepanţele survenite operaţional în constituirea resurselor de finanţare sau/şi în alocarea lor.
b) "Obiectul" rectificării bugetare îl constituie orice buget din economia Bugetului General Consolidat (BGC) care este, direct sau indirect, demn de arbitraje financiare din partea autorităţii executive. Din structura Bugetului General Consolidat nu poate intra în rectificare bugetară Bugetul Fondului Proprietatea.
c) Scopul rectificării bugetare este recalibrarea veniturilor şi cheltuielile bugetate în cadrul fiecărui buget finanţat din bani publici în funcţie de realizarea/nerealizarea resurselor de venituri bugetate şi/sau, după caz, a consumului acestor resurse sub forma cheltuielilor bugetare, la niveluri sustenabile, altele decât cele estimate prin proiectele de buget aprobate de Parlament.
d) Din empirica fenomenului, decurg tipologic două proceduri instituţionale prin care se factualizează operaţiunile de rectificare (consolidare):
1. cu menţinerea soldului bugetului/bugetelor asupra cărora se intervine (excedent/deficit);
2. fără menţinerea soldului bugetului/bugetelor asupra cărora se intervine (excedent/deficit);
2.1. - cu menţinerea soldului Bugetului General Consolidat (suma algebrică a soldurilor bugetelor cu excedent şi a celor cu deficit rămâne constantă)
2.2.- fără menţinerea soldului Bugetului General Consolidat (suma algebrică a soldurilor, bugetelor cu excedent şi a celor cu deficit variază +/- faţă de prevederile din Proiectul de buget ex-ante validat de P
