Eforturile guvernului de la Chişinău de a combate traficul de fiinţe umane sunt apreciate într-un raport al Departamentului de Stat de la Washington. Republica Moldova se regăseşte în categoria statelor care au înregistrat succese, dar mai trebuie să îmbunătăţească cadrul legal, pentru a ajunge la standardele legislaţiei occidentale de luptă cu sclavia modernă. Cum şi, mai ales, de ce ajung moldovenii victime ale traficului de fiinţe umane?
Valentina Ursu x Valentina Ursu Fenomenul traficului de fiinţe umane este o crimă transnaţională. Guvernul moldovean sustine ca întreprinde mai multe actiuni, pentru a preveni acest fenomen. În primul rând, pentru a preveni migraţia ilegală, pentru că un migrant ilegal este supus riscului major de a deveni victima traficului de fiinţe umane. Şi, pentru că exploatarea are loc peste hotarele ţării, politicile Guvernului vor deveni ediciente doar atunci când acesta va avea o colaborare strânsă cu ţările de destinaţie. Europa Liberă a căutat să afle ce cunosc oamenii întâlniţi ocazional în strada despre această sclavie modernă.
„Dacă ar fi [mai bună] situaţia materială, spirituală, morală, eu cred că ar fi cu mult altfel. Cred că n-ar plecat.”
„Fetele noastre sunt frumoase, dar nu vor să lucreze.”
„Peste hotare ei se duc să lucreze pentru bani, pentru că este sărăcie. Sunt şi traficate.”
„Deservim bolnavii şi foarte traumatizate. ”
„Sunt unele care cam sunt prostuţe la minte şi nu-şi dau seama unde pleacă. Sunt amăgite. Unele vor bani. Unele nu vor bani.”
„Depinde de circumstanţele în care nimeresc. Deseori se spune că îngrijesc de oameni bătrâni, însă realitatea este cu totul alta.”
„Moldovencele se pornesc cu gândul de a lucra.”
„Pleacă de aceea că nu sunt parale. Nu au locuri de lucru. De prin sate de ce ple
