Balciul periculos al stenogramelor din dosare ia o turnura neasteptata. Iata ca dezvaluirile l-au lovit naprasnic si pe Traian Basescu. Pe marele dirijor al acestor prestidigitatii. Din dosarul Blejnar au tasnit sobolanii. Care musca nu numai din Basescu. Ci si din Videanu. Din Udrea. Din altii. Este o prima dimensiune a taraboiului generat de dosarul penal de la Brasov al fostului sef al Fiscului. Bratul inarmat al regimului. A doua dimensiune este la fel de grava. Stenogramele in sine constituie inca o demonstratie a politiei politice practicate de la cel mai inalt nivel.

Intotdeauna m-am pronuntat impotriva interceptarilor ilegale. Iar atunci cand ele au fost legale, impotriva utilizarii acestora in scopul compromiterii unor persoane. Daca o interceptare este ilegala, atunci cei care au facut-o trebuie aspru sanctionati. Am auzit de mii de interceptari ilegale dar nu am auzit de nicio sanctiune. Daca interceptarile sunt legale, ele slujesc intr-un stat democratic unui singur scop. Acela de a completa probele instrumentate de procurori intr-o cauza penala. Dar aceasta cauza nu este si nu poate fi solutionata de procurori. Ci doar de judecatori. Prin sentinte definitive. Pana atunci, asemenea piese ar trebui sa ramana in dosar. Iar in dosarul unei cauze nu au ce sa caute interceptari, fie ele si legale, care nu au de-a face cu cazul in sine.

Din aceasta perspectiva, dezvaluirile din dosarul de la Brasov, chiar daca se refera la reprezentantii de varf ai unui regim care a facut mult rau Romaniei si romanilor, reprezinta tot un act de politie politica. Nu trebuiau sa devina publice stenogramele. Nu trebuiau sa existe in dosar stenograme care nu au legatura cu cauza. Daca aici putem sa fim cu totii de acord, si prietenii si adversarii lui Basescu, mai putem face un efort si sa ne punem de acord si asupra urmatoarei propozitii: de cate ori se intampla un