Dintre toate premiile Nobel care se acordă în fiecare an pentru mai multe discipline, două sunt încărcate de conotaţii politice: cel pentru literatură şi cel pentru pace. Anul acesta Academia suedeză a decis să-i acorde mult râvnita distincţie literară (acompaniată însă şi de 925.000 de euro) scriitorul chinez Mo Yan, în vîrstă de 57 de ani. Pentru specialişti şi pentru cunoscătorii culiselor literare alegerea nu este o surpriză: acest autor făcea parte de mai mulţi ani dintre favoriţi, alături de alte nume precum japonezul Haruki Murakami, americanul Philippe Roth sau scriitoarea egipteană Nawal el Saadawi. Totuşi, puţină lume paria pe numele chinezului Mo Yan (nume care este un pseudonim, în realitate laureatul se numeşte Guan Moye). Unii comentori literari considerau că ar fi fost cazul, anul acesta, să i se decerneze premiul Nobel pentru literatură mai degrabă unei femei, eventual unei femei din lumea arabă şi musulmană în contextul marilor transformări din aceste regiuni ale lumii. Iar gurile rele spun că nu este normal ca din 1901 încoace, când a fost creat premiul Nobel pentru literatură, numărul laureaţilor femei să rămână atât de mic, adică de numai 12...
Academia suedeză a decis însă cu totul altceva şi a optat de fapt pentru o reconciliere cu China. În urmă cu 12 ani, mai precis în anul 2000, aceeaşi academie şi-a atras puternice accese de furie din partea autorităţilor de la Beijing întrucât laureatul a fost atunci un chinez dizident exilat în Franţa, Gao Xinjiang. China a considerat, în anul 2000, respectiva opţiune drept un afront, o jignire adusă literaturii chineze, acuzând Academia suedeză de practicarea unor criterii extraliterare. Anul acesta însă Cotidianul Poporului a salutat, în extaz, desemnarea lui Mo Yan, considerând că acest premiul Nobel pentru literatură este atribuit pur şi simplu Chinei, pe merit.
În ambele cazuri,
