Ce este important de reţinut este ca o eroare profesională este considerată malpraxis, dacă există prejudicii asupra pacientului. În cazul unui malpraxis se poate atrage răspunderea atât a personalului medical, cât şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, după caz.
Personalul medical poate fi tras la răspundere dacă prejudiciile suferite de către pacient sunt produse şi din eroare (nu numai prin intenţie). Eroarea include şi neglijenţa, imprudenta sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii.
De asemenea, personalul medical poate fi tras la răspundere şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor cu privire la confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale către pacient.
Totodată, personalul medical răspunde şi pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei (cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară).
Faţă de cele menţionate anterior, există şi situaţii când personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii, situaţii cum ar fi condiţiile de lucru, dotări insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament sau vicii ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale.
Cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpă. Trebuie făcută distincţia între culpa comisiva (imprudenţă, nepricepere sau stângăcie), culpa omisivă (neexecutarea unei acţiuni necesare), culpa "în eligendo"(alegere greşită a unor proceduri medicale sau delegarea unei persoane necompetente) şi culpa "în vigiliando" (neinformare, nesolicitarea unui ajutor).
Din punctul de vedere al Legii nr 95/2006, personalul medical nu răspunde doar pentru erori, neglijenţă, impr
