S-a stins din viaţă prematur, la doar 63 de ani. Inima lui a încetat să mai bată ieri dimineaţă. Gazetar, poet, prozator şi publicist, unul dintre personajele care au marcat, în aceeaşi măsură, presa sătmăreană post-decembristă, în calitate de ziarist şi prieten al Gazetei de Nord-Vest, de fondator al primei televiziuni locale – Samtel, dar şi viaţa culturală a urbei, a ajuns la capătul drumului. Născut în satul Gelu, la 1 octombrie 1949, licenţiat în filologie al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Ion Vădan, laureat al unor prestigioase premii culturale, le va împărţi de acum cultură îngerilor.
Opera sa poetică cuprinde volumele Borgum centenarium (1983), Izvor regăsit (1988), Laudă pământului (1990), O trăsură cu pitici (1992), Litera T (1995), Don Juan în provincie (1996), Elegii din cariera de marmură (1998), Lupta cu îngerul (1999), Scrisori către Edith Södergran (1999), Weekend în Infern (2000), Elegii din Nordburg (2002). “Martor cândva al unei realităţi preexistente, pe care se străduia s-o ia drept decor semnificativ pentru propriile-i ieşiri afective sau reflexive, Ion Vădan a descoperit, însuşindu-şi-o treptat, ARTA de a-şi construi, din cuvinte, realitatea care să-l încapă şi în care calitatea de martor să cedeze locul calităţii de implicat. În fond, asta e chiar proprietatea dintâi a Poeziei” scria criticul literar Laurenţiu Ulici, într-o elogioasă scriere adusă operei poetice a lui Ion Vădan.
Ion Vădan a fost fondatorul revistei „Pleiade” (1990) şi membru-fondator al revistei „Poesis”, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj; membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, membru U.Z.R. şi al A.S.I.S.C. Cluj-Napoca, membru al colegiului director al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, membru al Centrului PEN. Din 1999 a ocupat funcţia de director general al Editurii Dacia din Cluj. În 1980 pri
