In sfarsit, ceea ce trebuia sa se intample demult s-a intamplat: punand propria situatie in acelasi taler cu pozitia Romaniei, ca de obicei, presedintele a realizat ca ambele au fost subrezite de mitingul USL desfasurat pe Arena Nationala.

In schimb, "o anumita parte a presei" ii reaminteste mereu de cele 88% voturi pentru demitere, de boicotul la referendumul de asta vara, de cvorumul real ascuns dupa faldurile robelor visinii ale CCR, de apelul disperat la ajutorul UE si al liderilor europeni pentru a-l contrapune celor 7,4 milioane de voturi impotriva-i. Dupa care orice lider care se vrea salvatorul propriului popor s-ar fi retras.

A se mai observa ca, in ciuda atitudinii prezidentiale si a efortului sustinatorilor sai de negare a evidentelor, de atunci aproape nu e zi sa nu apara fapte, evenimente din trecut care sa justifice votul popular si perceptia publica a unei misiuni asumate si neindeplinite: buna guvernare, lipsa partizanatului politic, factor de echilibru intre puterile statului, reprezentarea externa in interesul Romaniei...

E de bine sau de rau

De aceea, vom pune in contrabalans asertiunile prezidentiale cu acuzatiile impotriva-i, ca sa intelegem incotro bate vantul.

Astfel, ideea lui Toader Paleologu ca la mitingul "de pe stadion" fostul presedinte interimar Crin Antonescu, "dus de betia aclamarilor de catre 70 de mii de oameni", lanseaza "un mesaj implicit antieuropean" si aluziile la nazisti, fascisti, legionari, bolsevici, Ceausescu... facute de politologul Vladimir Tismaneanu si alti sustinatori nu fac decat sa confirme starea de nervozitate si lipsa solutiilor eficiente de reconstruire a imaginii prezidentiale.

Pentru ca intrunirea de pe stadion nu s-a deosebit cu aproape nimic de altele asemanatoare desfasurate in SUA si in alte tari democratice. Au diferit poate saracia si