Astăzi se împlinesc 70 de ani de la moartea publicistului, scriitorului şi politicianului Octavian Codru Tăslăuanu. I-am întâlnit deseori semnătura răsfoind paginile îngălbenite de vreme ale revistei Luceafărul pe care a fondat-o în urmă cu 110 ani. S-a născut la 1 februarie 1876 în comuna Bilbor, judeţul Harghita. Sentimentul naţional şi-a făcut sălaş în sufletul său încă din copilărie. După ce a învăţat “buchiile chirilice” în sat, a urmat şcoala din Sânmiclăuş. S-a înscris apoi la liceul românesc din Năsăud. S-a transferat la liceul din Braşov apoi la Blaj, pentru a reveni anul următor pentru a-şi susţine examenul de bacalaureat la Năsăud. După stagiul militar urmează Facultatea de Litere din Capitală, unde a avut mari profesori, între care Titu Maiorescu, Ovid Densuşianu, Nicolae Iorga. În 1902 a înfiinţat revista Luceafărul, legând o strânsă prietenie cu Octavian Goga. Prietenia lor s-a rupt în 1905, când Tăslăuanu a reîntâlnit-o la Sibiu pe Adelina Olteanu, colaboratoare mai veche a Luceafărului, care trebuia să devină soţia lui Octavian Goga. O dragoste năvalnică i-a lovit pe cei doi încât s-au logodit la scurt timp, iar în anul următor s-au căsătorit. În toamna lui 1906, Tăsăluanu preia şi funcţia de secretar administrativ al Asociaţiunii ASTRA din Sibiu, continuând totodată să se îngrijească de apariţia revistei Luceafărul.

Anul 1910 avea să aducă o nenorocire. Soţia, care i-a fost un real sprijin la ASTRA şi Luceafărul, şi pe de altă parte, la întemeierea Bibliotecii copiilor şi tineretului, moare, la doar 33 de ani. Distrus sufleteşte, se refugiază în proiecte. Reorganizează Biblioteca poporală a Asociaţiunii, conduce Muzeul şi îi îmbogăţeşte colecţia etnografică. În 1912, Goga şi Tăslăuanu vor relua prietenia, iar poetul se întoarce la conducerea Luceafărului. Declanşarea primului război mondial avea să ducă la încetarea activităţii lui Tăslăua