Semnalul a fost dat de Adriana Săftoiu, chiar aici, pe VoxPublica, pe 9 octombrie, când a publicat textul ”Care Antonescu?”. Reacția doamnei Săftoiu, dincolo de argumentele solide, păcătuiește, totuși, dintr-un anumit punct de vedere: venea DOAR după ce nu s-a mai regăsit pe lista candidaților liberali pentru alegerile din 9 decembrie (chiar dacă doamna Săftoiu a mai avut poziții critice publice referitoare la deciziile actualei conduceri a PNL, niciuna nu a fost atât de dură și fermă ca cea de pe 9 octombrie).

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a devenit, ulterior, vocea liberală cea mai critică la adresa ”asimilării” lui Gigi Becali în postura de candidat PNL în București (fie că se înscrie sau nu în partid). Recenta opțiune exprimată public de domnul Tăriceanu pentru revenirea la monarhie reprezintă nu doar un exercițiu de imagine (numărul monarhiștilor români nu este deloc de neglijat; monarhiștilor convinși li se adaugă un număr din ce în ce mai mare de români dezamăgiți de prestațiile președinților Iliescu, Constantinescu și Băsescu, care văr în monarhie o posibilă soluție, chiar dacă nu sunt monarhiști propriu-ziși, ”cu arme și bagaje”). Recursul la instituția monarhiei este, în același timp, un atac indirect și la adresa lui Crin Antonescu și a ambițiilor/visurilor lui prezidențiabile (susținerea monarhiei, în condițiile în care Antonescu este creditat încă cu cele mai mari șanse de a-i deveni succesor lui Băsescu la Cotroceni, reprezintă și exprimarea unei lipse de încredere că Antonescu ar putea fi un bun șef de stat).

Pe lista contestatarilor publici ai lui Crin Antonescu s-au înscris și Andrei Chiliman și Ludovic Orban (dar și mai puțin cunoscutul Vlad Moisescu – cel care îl îndemna pe ministrul liberal Victor Paul Dobre ”să fugă cât mai repede din acest grup infracțional organizat”). Aceștia au organizat o conferință de presă ”de prote