Ienuparul, un conifer rezistent atat la cele mai puternice geruri, cat si la caldurile cele mai mari, are fructele mari cat un bob de mazare, aromate, usor dulcege care, la coacere, au o nuanta neagra-albastruie.
Boabele de ienupar, pe cat de placute la gust, pe atat de benefice sanatatii, se recolteaza din august, cand incep sa se coaca, si pana la inceputul iernii. Fructele de ienupar pot fi un remediu natural in caz de anemie, artrita si lipsa poftei de mancare, asigurand o buna functionare a intregului organism.
Ca planta medicinala, ienuparul trateaza si vindeca bolile aparatului respirator, infectiile urinare, reumatismul, guta, raceala, bronsita, bolile de piele si de ficat, ajuta la eliminarea pietrei de la vezica urinara, purifica sangele, dezinfecteaza si inmiresmeaza placut locuinta.
Cistita si litiaza renala se trateaza prin masaj local, in zona rinichilor, cu frunze proaspete de planta sau ulei de masline in care au fost puse cateva picaturi de ulei esential de ienupar.
Pentru o cana de ceai se zdrobesc bine sase-sapte boabe de ienupar, peste care se toarna apa clocotita. Vasul se acopera si se lasa la infuzat timp de zece minute, dupa care se filtreaza si se bea cu inghitituri mici, rare, in 15 - 20 de minute.
Ceaiul curata sangele, tonifica stomacul, te scapa de balonari, trateaza reumatismul, guta si bronsita.
Ceaiul se poate prepara si din vlastare si ace de ienupar care se culeg din aprilie si pana in iunie, amestecate cu fructele. Se bea o cana de ceai pe zi.
Uleiul de ienupar, folosit din vremuri stravechi, este recunoscut si astazi pentru proprietatile sale antiseptice, antireumatice, depurative, antispasmodice, astringente, diuretice si tonice.
Se foloseste in masaj, comprese sau bai si stimuleaza eliminarea acidului uric si a altor toxine din sange.
