Pasiunea vrâncenilor de a citi a scăzut, se pare, direct proporţional cu banii din buzunar, cu timpul liber şi invers proporţional cu grijile cotidiene. Dacă înainte de Revoluţie cartea reprezenta cel mai bun mijloc de evadare din cenuşiul vieţii reale, după 1990, explozia vizuală, accesul uşor şi ieftin către alte mijloace de distracţie sau de informare a retezat elanul oamenilor de a „mânca”, vorba românului, „cartea pe pâine”. În schimb, scrisul pe platforma digitală a devenit sport naţional, fireasca nevoie de exprimare fiind satisfăcută prin exprimări netrecute prin vreun filtru al calităţii.

Care este cea mai recentă carte pe care ai citit-o? Şi când a fost ultima oară când ai preferat să parcurgi pe nerăsuflate un roman, renunţând, de exemplu la un film sau la o oră petrecută pe net? Sunt întrebări la care din ce în ce mai mulţi vrânceni nu pot, pur şi simplu, răspunde. Pentru că din ce în ce mai mulţi nu mai citesc. De ce? Un sondaj făcut printre focşăneni de diferite vârste a scos la iveală fel de fel de motivaţii. „Când să mai citesc dacă lucrez 12 ore pe zi? Când ajung acasă mă aşteaptă copiii, spălatul, gătitul... Mai citesc din când în când câte un ziar sau în pauza de masă câte o revistă, că mai aduc fetele. Că seara cad de oboseală, de abia aştept să mă bag în pat şi să dau drumul la televizor”, a arătat Viorica Radu, de 38 de ani, confecţioneră din Focşani.

Femeia a explicat că nu doar lipsa de timp o îndepărtează de cărţi, dar şi preţul acestora, pur şi simplu inaccesibil unui om care trăieşte dintr-o leafă de 800 lei lunar. „Cărţile sunt foarte scumpe, nu-mi permit să dau 40 sau 50 de lei pe un roman, când din banii ăia avem asigurată mâncarea pe două zile. Copiii mei sunt elevi şi le trebuie cărţi, dar i-am înscris la Bibliotecă şi aşa am rezolvat problema. Ei au timp să meargă să şi le ia, eu dacă aş vrea să fac acelaşi lucr