Ziua 46 : joi 26 iulie.
Sunt sănătos, nu am malarie !
Azi mi-am făcut testul de malarie. Leela m-a dus dimineață la clinica Asakunde, pe drumul spre Bongo. O clădire cu un etaj, ai putea să treci liniștit pe lângă ea şi să nu ai idee că e spital. Am așteptat câteva minute ca să-mi facă registratorul o fișă de pacient. Fișa e într-un carnet tipărit pe hârtie proastă, care e refolosit. Adică au dat cu corector peste numele fostului pacient. Leela îmi zice, râzând "sper că nu a fost a unuia care a murit”. Am plătit 5 cedi pentru înregistrare.
De acolo m-am mutat câțiva metri, la o măsuță care e afară, la intrarea în clădire, sub o logie, unde e organizată recepția. O asistentă medicală și un bărbat care nu e îmbrăcat ca un cadru medical stau la măsuță. Mi-au luat tensiunea și m-au cântărit. Am exact 100 de kilograme. Măcar asta-i o veste bună, de mult voiam să slăbesc sub 100 de kilograme. Însă probabil sunt și deshidratat, iar cântarul e unul mecanic, nu știu câtă acuratețe are. Mi-au notat numele și câteva date în registru și mi-au luat fișa. Asistenta mi-a zis să merg după ea. Am intat în clădire și am mers pe un coridor scurt, spre stânga, la capătul căruia e un cabinet de consultații. A intat acaolo fără mine. Am putut să văd că e o încăpere foarte mică cu un medic și un pacient în fața lui. I-a dat fișa mea medicului și i-a zis în limba lor ceva în care a menționat "solemia". Apoi a ieșit, mi-a zis să aștept acolo și a plecat.
În fața mea mai sunt vreo 5-6 persoane, dintre care cel puțin 3 femei cu copii în brațe. Nu am chef să mă așez, dar ceilalți mă tot îndeamnă să merg pe un scaun liber și n-am chef să le tot zic că nu vreau să stau. Oricum, încă mă simt slăbit și va trebui să aștept. Leela e așezată și mă așteaptă afară. Mi-e groază că trebuie să stea după mine. Oamenii se mai uită curioși la mine. Suntem probabil câteva zeci d
