„Stenogramele lui Blejnar" nu oferă revelaţii spectaculoase, dar developează tradiţionalele combinaţii în folosul clientelei de partid, precum şi o minciună inutilă a lui Traian Băsescu. O situaţie jenantă, care preşedintelui îi va fi greu s-o explice.

În martie 2011, când toată ţara vorbea despre corupţia din vămi şi despre firele care ar duce la „regina Blejnar", Traian Băsescu a simţit nevoia să ia distanţă cosmică de şeful Fiscului. „Pe Blejnar nu-l cunosc. Nu-l cunosc. Înţeleg că a fost numit, că e tehnician, n-a fost în partid. Habar n-am de unde vine Blejnar. Nu-l cunosc, de asta nu mă pot pronunţa dacă este un om atins de corupţie", a spus şeful statului într-un interviu acordat TVR. Îl puteai contrazice? Până la proba contrarie, în niciun caz.

Dar proba contrarie, atunci când există, nu rămâne ascunsă pe vecie! În cazul de faţă, s-a ivit prin intermediul „Stenogramelor lui Blejnar". Din conţinutul lor n-am aflat că Băsescu punea la cale cine ştie ce grozăvie, dar am aflat că Băsescu ne-a minţit.

În septembrie 2010, sunat de şeful Fiscului, preşedintele i se adresa ca unui cunoscut: „Salut, Sorine". „V-am trimis o dată pe mail situaţia aia cu constructorii", i-a zis Blejnar. „Da. Mă, eu am şi făcut o confuzie...", a replicat Băsescu, intrând în amănunte tehnice. Apoi, cei doi au discutat despre cum trebuie recuperată uriaşa datorie a kazahilor de la KazMunaiGaz (noii proprietari ai Rompetrol) către statul român. Un astfel de dialog, purtat pe o linie telefonică nesecretizată, nu putea avea loc între doi străini. În mod cert, Traian Băsescu ştia foarte bine cine e Sorin Blejnar. Poate că nu-l cunoştea în particular, nu se scăldau împreună în piscină, nu trudeau cot la cot pentru a dovedi o sticlă de whisky, dar şeful statului îl ştia foarte bine pe cel al Fiscului din interferenţele lor profesionale. Iar dacă-l cunoştea în septembrie 2010, nu