Am o listă cu peste 20 de nume de posibili (opt) viitori parlamentari. Deci, cine e Zgăbaia, pentru că despre Iriza ştiu că e revoluţionarul necunoscut sau un împătimit al jocurilor la bursă, cu o casă mare din timpul fostului mandat, pe lângă care trec zilnic. Cine e Burchel, pentru că despre Ion Cupă ştiu că din profesionist (cum zicea lumea) în ograda lui Blejnar, a devenit politician sadea. Când spun Greblă mă gândesc la Condescu; dacă mă gândesc la Petrescu, imi vine în minte abecedarul pe care cred că l-a uitat într-un colţ al minţii, încă din primară. Fără să vreau, Elena Vintilescu îmi aduce aminte de Severus Militaru candidând din nou, iar DD mă face să-l regret deja pe Morega. Weber rimează cu Keber şi deocamdată atât. Daviţoiu (vezi cârciuma din Parc) îl va combate pe Ponta, care-şi lasă locul de la Guvern în grija lui Georgescu, deci premierul candidează în Gorj. Cine e Şcheau? Îmi cer scuze, nu ştiu. Dian Popescu mă trimite direct la oile lui Becali pe stadionul renovat de Maserati la Scoarţa.
O înşiruire de nume, posesorii acestora ar trebui să-mi diminueze procentul de 36 la anul. Acel procent care cumulează sărăcia ultimilor patru ani, cu vârf în 2012. Să fiu mai explicită: sunt convinsă că aţi citit sau aţi ascultat şi vizionat ultimul calcul privind barometrul austerităţii. Polul e la noi, noi dăm ora exactă în Europa! Evident, în această privinţă. Am sărăcit cu 36% în ultimele 12 luni! Un fleac, doar rezultatul unui nimic ce nu pare a fi doar criză.
Pe lângă aceste întrebări de-a dreptul existenţiale, mai am una: Cine merge la puşcărie?
Vreau să ştiu, în condiţiile în care absorbţia fondurilor europene este zilnic subiectul televiziunilor de ştiri, şi, mai ales că, foarte curând, problema va atârna ca piatra de moară de gâtul fiecăruia, vreau să ştiu şi eu următoarele: de ce, dovedit fiind, oamenii fostei puteri care au gestiona
