Călin Popescu-Tăriceanu, Ludovic Orban, Andrei Chiliman, Varujan Vosganian, Adriana Săftoiu, Cristian Ţopescu: ei sunt adevăraţii liberali. Ei reprezintă adevăratul PNL.

Ei, şi nu Gigi Becali. Nici Honorius Prigoană. Nici Sorina Plăcintă. Nici alianţa cu PC-ul lui Voiculescu, nici cu PSD-ul lui Iliescu.

Au acum şansa lor. Dacă au acceptat – tot mai greu, dar au acceptat – voiculescizarea şi iliescizarea PNL-ului, becalizarea recentă a umplut paharul. Au şansa de a-l presa pe Antonescu sa schimbe lucrurile pe ultima sută de metri şi de a salva USL-ul de la dezastru înaintea Parlamentarelor. Sau dacă nu, au şansa de a se desprinde din ceea ce a devenit treptat partidul de buzunar al lui Antonescu, şi de a reface altundeva adevăratul PNL. Cu discursul monarhist şi proeuropean al lui Tăriceanu, noul partid ar avea şanse să rupă mult nu doar din electoratul PNL-ului actual, dar chiar şi din electoratul ARD-ului şi al altor partide. O bună parte dintre susţinătorii partidului brătienilor sunt proeuropeni şi monarhişti, însă declaraţiile monarhiste ale lui Antonescu sună fals şi forţat, din moment ce liderul PNL-ului este interesat în mod evident doar de scaunul prezidenţial. Iar discursul antieuropean al lui Antonescu este de-a dreptul supărător pentru electoratul PNL-ului, cât a mai rămas din el.

Dacă gruparea lui Tăriceanu se poate desprinde cu succes din PNL, Antonescu are şi el şansa lui de a salva ce mai e de salvat: să renunţe la discursul isteric-antieuropean să iniţieze un referendum pentru revizuirea Constituţiei (pentru a modifica articolele ambigue referitoare la numirea premierului şi respectiv la suspendarea preşedintelui fără ca acesta să fi încălcat Constituţia – ambiguităţi care ne-au dus la blocajul politic din octombrie 2009 şi respectiv la cel din iulie 2012, ambele însoțite de căderi economice; clarificarea actualei forme de guvernăm