The print is dead! De câte ori am auzit această sintagmă? Şi de câte ori printul - presa scrisă - a mers înainte? Şi totuşi, astăzi, după ce am auzit despre închiderea ediţiei tipărite a revistei Newsweek şi despre probabila închidere a ziarului The Guardian, decesul presei scrise pare mai real ca oricând. Dacă vor mai exista publicaţii tipărite şi cât timp se va mai întâmpla acest lucru este mai puţin relevant. Contează faptul că asistăm la încetarea unui mod de viaţă. Iar asta, pentru generaţia celor care ştiu că telefonul avea fir şi disc, iar creionul se folosea ca să derulezi o casetă audio, este un lucru mai trist chiar decât reînvierea manifestărilor politice festiviste pe stadioane. Viaţa se schimbă! Ceea ce ieri era important astăzi poate să fie total irelevant. Faptul că se întamplă aşa ne era cunoscut. Viteza cu care se propagă schimbările este însă înspăimântătoare. Până în 2007, bursa de pe Wall Street părea să aibă tot atâta importanţă pentru un patron de restaurant de la Tecuci precum legătura dintre - mă scuzaţi - sula şi prefectura. Am învăţat însă, după criza mondială, că lucrurile sunt strâns interconectate şi că veştile proaste au efect imediat, mai ales când se transmit dinspre cei puternici către cei slabi. Dispariţia presei scrise este efectul unei noi ordini sociale. Atunci când modelele politice sunt puse sub semnul întrebării, modelele economice zdrăngăne ca la cutremur. Iar asta este ceea ce trăim noi astăzi. Nu intenţionez să-mi plâng de milă, nici mie, nici colegilor mei din presa scrisă care se confruntă cu, probabil, cea mai potrivnică situaţie din viaţa lor. Vreau doar să atrag atenţia că încercarea de a fenta inevitabilul este, inevitabil, sortită eşecului. Cei care fug astăzi dintr-o redacţie de ziar într-una de televiziune de ştiri nu vor reuşi altceva decât să amâne un deznodământ iminent: presa trebuie să-şi schimbe modelul