Tema introducerii unei astfel de taxe a fost lansată pentru prima dată în martie 2006, când agenţia Mediafax anunţa că Guvernul va analiza aplicarea unei taxe ecologice pentru înmatricularea autovehiculelor provenite din UE după 1 ianuarie 2007, momentul aderării României la Uniunea Europeană.
Guvernul condus de premierul Călin Popescu Tăriceanu, mare pasionat de industria auto, dorea astfel să evite creşterea numărului de maşini poluante în contextul anulării restricţiilor la importurile auto după integrarea în UE.
La acel moment, maşinile de import mai vechi de opt ani sau cele care nu îndeplinesc normele de poluare Euro 3 nu puteau fi înmatriculate în România.
Calculele sumare ale guvernanţilor indicau atunci o taxă de 1.000-2.000 de euro percepută la înmatricularea maşinilor vechi.
Taxa urma să fie introdusă în contextul în care, în 2005, vânzările de autovehicule noi crescuseră cu 41,7%, iar importurile reprezentau aproape 50% din total.
Guvernul se baza pe exemplul Ungariei, care în mai 2004, după aderarea la UE, aplicase un sistem de taxare care i-a permis să menţină volumul de automobile rulate importate la un nivel apropiat de cel consemnat anterior.
Comisia Europeană a reacționat virulent
Deşi Comisia Europeană criticase statele care au introdus astfel de taxe auto, variantele au fost analizate rapid, fără să se piardă mult timp, şi noua taxă, denumită în final „de înmatriculare”, a fost introdusă de Guvern în Codul Fiscal în iulie 2006, cu aplicare din 2007. Nivelul taxei era calculat în funcţie de gradul de poluare şi de capacitate cilindrică ale vehiculului, în condiţiile în care, până la acel moment, proprietarii de maşini plăteau doar un impozit anual, calculat prin înmulţirea fiecărei grupe de 500 centimetri cubi cu sume cuprinse între 7 şi 8,6 lei.
Reacţia a fost previzibilă, iar Uniunea Naţională a Transp
