Am citit si rascitit transcrierea interceptarii convorbirii telefonice intre Sorin Blejnar si Traian Basescu, dar n-am gasit nimic incriminant din punct de vedere penal sau constitutional pentru presedinte.

Asta nu inseamna ca ea nu-i creeaza o problema morala. Dar relevanta lor este cu mult mai mare in alte zone, creand probleme inclusiv pentru cei care au jubilat la aparitia lor.

Nu mi se pare nimic nelalocul lui ca presedintele tarii sa fie preocupat de datoria Rompetrol, chestiune de maxima importanta, care a facut inclusiv subiectul unei sedinte CSAT, si sa se teama ca statul roman ar putea fi din nou pacalit, asa cum a fost de nenumarate ori.

Dupa cum nu mi se pare deplasat ca presedintele, cel care are acces la informatiile cele mai secrete, nu numai interne, sa nu aiba dreptul sa afle lista celor mai importanti datornici la bugetul statului.

In drept exista, de altfel, principiul potrivit caruia cine poate mai mult, poate si mai putin. N-am vazut ca presedintele sa-i fi solicitat lui Sorin Blejnar vreun tratament preferential, pozitiv sau negativ, pentru vreo persoana sau vreo firma, n-am vazut vreo instigare la ilegalitate.

Ceea ce ma deranjeaza in aceasta discutie este adresarea familiara a lui Traian Basescu (Sorine!) la adresa unui personaj despre care avea sa spuna ca nu-l cunoaste peste cateva luni, adica dupa ce Blejnar a fost destituit de la sefia ANAF si a intrat sub urmarire penala.

Presedintele nu trebuia sa stie ca Sorin Blejnar este suspect, este cu atat mai bine ca, desi discutia dovedeste o oarecare familiaritate, nu a incercat sa-l scape de ancheta, dar nu inteleg de ce a simtit nevoia sa se dezica de el cu atata hotarare. O dezicere care, de-abia ea, ridica semne de intrebare.

Multi s-au intrebat iritati de ce, dupa atatea convorbiri de prin dosare publicate i