Se ştie de multă vreme că persoanele care nu fac mişcare sunt predispuse la boli cardiace şi diabet de tip 2, dar de ce se întâmplă acest lucru, specialişti nu ştiau, până de curând. Un experiment ingenios, realizat la Universitatea din Missouri, dezvăluie mecanismul acestui fenomen. Voluntarii au fost echipaţi cu dispozitive care măsurau glicemia în mod continuu, timp de 24 de ore din 24, şi li s-a cerut să se mişte cât mai puţin, dar să mănânce la fel ca de obicei. În timpul zilelor de inactivitate, nivelul glucozei în sânge creştea brusc după fiecare masă (indicând un control defectuos al glicemiei), nivelurile maxime fiind cu 25% mai mari decât fuseseră în timpul celor trei zile active. Mai mult, nivelurile maxime ale glucozei în sânge au crescut de la zi la zi, în timpul perioadei de inactivitate. Cu alte cuvinte, cu cât subiecţii erau inactivi mai multă vreme, cu atât reglarea nivelului de glucoză devenea mai defectuoasă. Experimentul arată că inactivitatea fizică face ca mecanismul de reglare a glicemiei prin intermediul insulinei să nu mai funcţioneze eficient, cu consecinţe grave asupra sănătăţii. Se ştie de multă vreme că persoanele care nu fac mişcare sunt predispuse la boli cardiace şi diabet de tip 2, dar de ce se întâmplă acest lucru, specialişti nu ştiau, până de curând. Un experiment ingenios, realizat la Universitatea din Missouri, dezvăluie mecanismul acestui fenomen. Voluntarii au fost echipaţi cu dispozitive care măsurau glicemia în mod continuu, timp de 24 de ore din 24, şi li s-a cerut să se mişte cât mai puţin, dar să mănânce la fel ca de obicei. În timpul zilelor de inactivitate, nivelul glucozei în sânge creştea brusc după fiecare masă (indicând un control defectuos al glicemiei), nivelurile maxime fiind cu 25% mai mari decât fuseseră în timpul celor trei zile active. Mai mult, nivelurile maxime ale glucozei în sânge au crescut de la zi la zi