★★★★★ Ion Budai Deleanu, Opere, Bucureşti, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2011

Agitaţia în mare măsură inutilă din viaţa noastră publică face să treacă neobservate unele evenimente culturale. Un asemenea eveniment ignorat a fost apariţia, din iniţiativa lui Eugen Simion, sub egida Academiei Române, a unui volum de Opere de Ion Budai-Deleanu îngrijit de Gheorghe Chivu şi Eugen Pavel. Despre Ion Budai-Deleanu toată lumea ştie, cu excepţia elevilor care au căzut la bacalaureat, că a scris Ţiganiada.

În realitate, este vorba de mult mai mult de atât şi anume de un spirit enciclopedic, de anvergura lui Dimitrie Cantemir, care acum două sute de ani, cu mult înainte de a se naşte Eminescu, a creat o operă complexă, cuprinzând nu numai versuri, ci şi studii lingvistice, lucrări istorice şi traduceri. Numele său nu poate să lipsească de pe o eventuală listă a intelectualilor de elită din Europa de la sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului 19. Deschizând recenta ediţie de Opere ne oprim, ca atraşi de un magnet, la celebra, dar atât de puţina cunoscută Gramatică a limbii române, scrisă de Ion Budai-Deleanu în latină, ca să poată fi citită de învăţaţii vremii din alte ţări.

Iată cum se adresează autorul cititorului, în prefaţă (prefatio): "Pentru ca gramatica să poată fi folosită atât de compatrioţii mei, cât şi de străini, am hotărât să o scriu în limba latină. Iată, cititorule, ai lucrarea! Oricum ţi se va părea, primeşte-o!" În continuare, Ion Budai-Deleanu explică de ce, rupând cu tradiţia, numeşte limba noastră "română" şi nu "valahă". El este deci cel care a numit pentru prima dată română limba română!

Cartea, în întregime, încântă şi uimeşte. Ion Budai-Deleanu ştia despre poporul român, despre istoria şi chiar despre viitorul lui, mai multe decât noi toţi. În două sute de ani, nu numai că n-am reuşit să-l întrecem,