Societatea românească nu produce politicieni din ce în ce mai buni. Din contră.
Politic vorbind, perioada preelectorală arată foarte urât. Vara de dinaintea ei a arătat și mai urât. Dar lunile de după alegeri vor arăta încă și mai urât. Criza economică e dureroasă, pentru că o comparăm tot timpul cu perioada de boom economic a anilor 2005-2008 și cu speranțele pe care ni le-am făcut atunci. Unii mai ușor, alții mai greu, începem să ne obișnuim cu ideea că ceea ce trăim acum nu e o criză economică, ci un alt echilibru economic sub auspiciile austerității. Care va dura mulți ani în această formă.
În viața politică, n-am avut nicio perioadă de boom și, totuși, nu încetăm să credem și să sperăm că fiecare nouă criză politică va fi urmată de o perioadă mai bună. Că oameni politici din ce în ce mai murdari vor fi urmați de unii din ce în ce mai curați.
Cel mai reprezentativ partid politic al României e PSD. E singurul partid care are cu adevărat o bază electorală și un mesaj consecvent în timp - statul asistențial. El e condus acum de Victor Ponta. Pe lângă el, predecesorul său, Mircea Geoană, era un om pe care te puteai baza. Pe lângă Geoană, Adrian Năstase era un bărbat de stat. În comparație cu Năstase, Ion Iliescu era un om politic în adevăratul sens al cuvântului.
Involuția dramatică a calității liderilor politici ai celui mai mare partid din România ne spune cele mai multe lucruri despre așteptările pe care le putem avea de la viitorul clasei politice românești.
Concluzia e susținută colateral și de ce s-a întâmplat la conducerea celuilalt capăt, mai mic, al spectrului politic. De la Theodor Stolojan, un om care înțelegea bine finanțele și macroeconomia țării, la Călin Popescu Tăriceanu, care avea măcar deprinderile mediului privat de afaceri, terminând lamentabil cu un Crin Antonescu, care nu știe, nu înțeleg
