Astazi, majoritatea covarsitoare a uleiurilor destinate consumului uman care se gasesc pe piata este reprezentata de cele rafinate, acestea avand si cele mai accesibile preturi. Cat de bune sunt insa ele pentru sanatate?
Catre anul 1940, metoda producerii uleiurilor alimentare a suferit o modificare importanta: s-a trecut, in masa, de la presarea la rece la cea la cald, apoi la utilizarea solventilor chimici, potrivit Carevox.
Aceasta schimbare a tehnicii de extractie s-a facut din ratiuni economice si pe baza progreselor tehnologice: daca prin metoda presarii la rece se obtineau doar 30% pana la 50% din lipidele continute in materiile prime, prin metoda presiunii la cald, combinata cu utilizarea solventilor chimici, procentul de extractie este de 100%, de aici decurgand si un pret de vanzare mai mic.
Presarea la rece, care se face la o temperatura de pana la 50 grade C, este utilizata si astazi, rezultand un ulei care pastreaza majoritatea proprietatilor materiilor vegetale din care provine. Acesta se poate regasi la vanzare sub denumirea de "ulei presat la rece" sau sub forma produselor "ulei virgin" si "ulei extravirgin".
Majoritatea uleiurilor alimentare din comert sunt rafinate
Insa majoritatea uleiurilor pe care le gasim in magazine sub denumirea simpla de ulei de floarea soarelui, ulei de masline, ulei de arahide etc. reprezinta uleiuri rafinate. Acestea se pot obtine prin doua metode:
- prin presarea mecanica la cald, la temperaturi intre 160 si 200 grade C, urmata de rafinare (filtrare, albire, dezodorizare, colorare) si adaugarea de conservanti chimici. Resturile de seminte ramase dupa presare pot fi tratate cu un solvent chimic pentru extragerea totala a uleiului din ele.
- direct, prin tratarea materiilor prime vegetatale cu solventi chimici. Aceasta tehnologie este cel mai
