Neefectuarea temelor este un efect. Constatarea acestui lucru este neplăcut pentru părinţi. Ştiind că orice efect are o cauză, este important că această să fie descoperită. De obicei nu este foarte uşor să găseşti motivul real, dar cu răbdare şi diplomaţie, cu multă comunicare (nu vorbim aici de ceartă şi luat la întrebări, de reproşuri, ameninţări şi soluţii transmise de părinţi), se poate.

Cunoaşterea motivului adaptează soluţia. Deoarece poate fi un proces de durată, până la soluţionarea lui părintele trebuie să aibă o atitudine:

1. Să nu lase copilul cu temă nefăcută.

Depinde foarte mult de motivul pentru care nu s-a făcut temă şi de interesul părintelui pentru şcoală. Dacă părintele ţine doar ca temă să fie făcută nu este întotdeauna foarte eficient. Copilul trebuie să înţeleagă, să dezvolte treptat conştiinciozitate şi interes, să lucreze independent şi să întrebe acolo unde are nelămuriri, să-şi dezvolte motivaţia.

Există părinţi care tratează superficial acest subiect şi implicit oferă şi un model negativ de comportament (rezolvă ei fără să explice şi copiii transcriu mecanic, dau explicaţii peste puterea de înţelegere a copilului creând o mai mare confuzie, îl ceartă şi îi reproşează fără a caută în interiorul copilului motivul real, se agită mai mult decât copilul dând telefoane altor părinţi, solicitând alte persoane şi pun rezolvarea în faţă copilului). Cea mai proastă abordare este cea în care decid să scrie ei - fie pentru a fi mai frumos, fie pentru a fi mai corect, fie doar pentru a fi tema.

2. Să lase copilul cu temă nefăcută

Această decizie trebuie luată în funcţie de situaţie. Unele cadre didactice solicită ca acele teme pe care copilul nu ştie să le rezolve să fie lăsate nefăcute astfel încât să se reia anumite explicaţii şi să cunoască problemele individuale care apar în învăţare. Acest lucru are