Măcar pentru accentul foarte serios pus pe solidaritate şi coeziune socială, noua Platformă a PPE ar putea influenţa în mod notabil dinamica Europei în anii ce vin.

O bună parte dintre aspectele legate de Con­gresul Partidului Popular European (PPE) des­făşurat la 17 şi 18 octombrie a.c. la Bucureşti constituie doar episoade mai degrabă anec­dotice, minore, de care n-o să-şi mai aducă nimeni amin­te peste câteva luni. Presa a acordat, de exemplu, ne­mă­surat de multă atenţie, exact ca şi – în chip bizar, dar nu-i bai, fiindcă aşa-i viaţa politică dâmboviţeană – parlamentari din toate partidele, meniului de la cina de care oaspeţii stră­ini sosiţi la Bucureşti au avut parte. Aproape sigur însă, micii mâncaţi cu acea ocazie n-or să constituie o prea mare preocupare a generaţiilor ce vin.

Dar, cu destulă probabilitate, o parte dintre dis­cuţiile purtate, ca şi o parte dintre deciziile lu­ate şi dintre documentele politice adoptate la acest congres al uneia dintre marile familii po­litice europene constituie elemente care au şanse serioase să rămână, la loc onorabil, în car­tea de istorie. Constrâns de spaţiul re­dus pe care-l am la dispoziţie, am optat pen­tru o formulă pe care o cred utilă: am selectat doar două dintre ideile şi formulările prezente într-unul dintre documentele Con­gresului PPE, res­pec­tiv acela intitulat Plat­for­ma Partidului (Party Platform - http://images.europaemail.net/client_id_5328/attachments/1._EPP_Platform,_EN.pdf).

Textul în cauză, lung de 53 de pagini şi alcătuit din exact 405 paragrafe (fiecare dintre aces­te paragrafe înglobând o idee referitoare), începe prin a pre­ciza faptul că, la mo­mentul ac­tual, UE şi sta­tele membre se confruntă cu o serie de pro­bleme „se­ve­re şi fără pre­ce­dent“. Textul atra­ge apoi aten­ţia asupra fap­tu­lui că, dacă pro­blemele în cauză nu sunt re­zolvate în timp util, precum şi da