Din Portugalia până în Suedia, din Grecia până în Italia, mişcarea împotriva monedei unice se răspândeşte în întreaga Europă, cu conotaţii atât de dreapta cât şi de stânga. Există totodată unele încercări de a crea noi monede alternative, se arată într-un amplu articol publicat de L’Espresso.
”Un café, por favor”. ‘’200 pesetas‘. ‘Pesetas”? – aceasta este o conversaţie reală pe care o poţi auzi la El Alamo, în Spania. Preţul nu mai este cel de acum 11 de ani. Înainte de euro o cafea costa 80 de pesetas, jumătate de euro, iar acum costă 1,20 euro. În localitatea cu 9.000 de locuitori aflată la sud-vest de Madrid a revenit la modă ‘rubia‘, ”blonda”, aşa cum era numită cu afecţiune peseta. A reapărut în peste 70 de baruri şi magazine. În ultimele luni, rubia a reapărut şi la Villamayor de Santiago, în provincia Cuenca şi alte localităţi din Castilia, Ţara Bascilor şi Andaluzia.
‘Ideea ne permite să ajutăm oamenii să depăşească criza‘, explică Angel Sanchez Moreno, consilier pentru industrie din El Alamo. ‘Cetăţenii noştri şi cei din localităţi vecine vin aici şi folosesc pesetas pe care le mai aveau acasă‘, adaugă el. Potrivit Băncii Spaniei, exista încă în circulaţie ”rubias” în valoare de 1,7 miliarde de euro şi se pot schimba până în 2020, cu condiţia ca euro să supravieţuiască.
La Volos, un oraş-port aflat la 320 km la nord de Atena, circulă ”Tem”, o moneda alternativă pe care o obţii făcând schimb de servicii, de la lecţii de yoga la informatică. În esenţă, o formă de barter, pornită de jos şi care a atras deja peste o mie de membri. La piaţa din Volos este mai bine să ai ”Tem” decât euro. Naţionalismul monetarist este însoţit de renaşterea unui sentimentul anti-german extins şi stereotipuri de genul Nordul harnic împotriva Sudului leneş, marcat şi de elemente religioase, protestanţi împotriva catolicilor. Este imaginea unei Europe dezunite în
