Problema sancționării sau închiderii mizeriei mediatice se va rezolva de la sine, grație grupurilor de rezistență tip Facebook și a bloggerilor care reconstruiesc ceea ce media iresponsabile au distrus: o sferă publică rezonabilă.
Facebook este o sferă publică alternativă. Alternativă la mass-media. O alternativă la degradare, la lipsă de civilizație, de dialog, de respect, de empatie, de bun-simț. Joacă rolul pe care micile grupuri de afinități elective îl aveau, mai ales, în anii ‘80. Unele dintre acestea, știute sau neștiute, practicau mult ironizata rezistență prin cultură. Dar ce să fi făcut într-o lume în care masificarea, uniformizarea tâmpă, în ultimă instanță idiotizarea, deveniseră politică de stat, iar costul opoziției era pierderea libertății, persecutarea familiei și a prietenilor, uneori chiar viața? Ne adunam între noi, ne eliberam episodic de sila de regim exprimând-o, citeam marile cărți, atâtea câte ne erau accesibile, ne citeam între noi, ne ironizam și criticam, ne învățam unii pe alții, ne prețuiam unii pe alții, ne obligam moral să păstrăm minime standarde de umanitate într-o lume în care dezumanizarea era un imperativ omniprezent. Grupul din care făceam parte avea un nume autoironic: Câr-Mâr, căci eram perfect conștienți de inutilitatea publică a libertății și curajului nostru cu circuit închis. Trăiește și acum, dar cu alte rosturi, între care prietenia solidară este cel dintâi. Ne-am rătăcit însă de formula inițială, seduși de libertatea de exprimare, manifestare, protest, de provocările profesionale, de învățări și dezvățări. Ne-am rătăcit din cauza câr-mârâitului „cu voie de la stăpânire“. Nu părăsesc acest termen pentru că iluzia că este altceva decât câr-mârâit a luat-o la vale, în ultima vreme, ca pe tobogan, odată cu toate formele acceptabile de respect pentru o minimă autoritate epistemică, morală, cu
