Locuieşte într-un sat din apropiere de Bucureşti şi pictează icoane pe care le duce şi le vinde în târgul de la Muzeul Ţăranului Român. Icoane frumoase, naive, clocotind de culori. Icoane pictate cu sinceritate şi cu o credinţă pogorâtă asupra meşterului prin vis. Un vis miraculos, cu părintele Arsenie Boca

"Eu, pe spatele fiecărei icoane cu Iisus, scriu: «Hristos este inima inimii tale». E de la pă­rintele Arsenie Boca. O expresie minunată! Pe mine el m-a salvat. Şi aş vrea să le vorbesc tuturor despre această întâm­plare miraculoasă”.

Omul care-mi vorbeşte stă cu spa­tele la un perete cu icoane - chi­puri naive, de îngeri şi sfinţi, alteori grave, emanând simplitate şi bună­cuviinţă. Sunt neprefăcute, directe. Au ceva din atmosfera copilăriei la ţară. Îl chea­mă Florentin Cantaragiu şi este iconar, dar nu-i place să i se spună aşa. Preferă apelativul de meşter. E mai simplu. Mai smerit. "Eu sunt un meşter, nu sunt un artist plastic. Ceea ce vedeţi este instinctiv, spontan. Nu e nimic căutat. De aceea am intrat pe pictura naivă. O fac de la 20 de ani. Nu ştiu să vă spun de ce. Aşa am simţit”.

Totul a început într-o joacă, dar s-a terminat cu un drum. O cale a vie­ţii, pe care părintele Arsenie Boca l-a dus până în braţele larg deschise de Dumnezeu. L-a trezit cu un vis. Un vis zguduitor şi lumi­nos. "Dacă mi s-ar fi întâmplat la tine­reţe, cred că nu l-aş fi băgat în seamă. Dar Dumnezeu m-a pregătit pentru el şi m-a aşteptat până acum, la bătrâneţe. Aşa face el cu noi, cu toţi. Din iubire”.

O comandă specială

Florentin nu a fost tot timpul iconar. La început a lucrat la "Proiect Bucureşti”. Era şi atunci, ca şi acum, un om sensibil, deschis către universul artelor. Dar nu-şi cultiva acest talant. "Mai întâi m-am apucat să lucrez lemnul, de foame! Era pe vremea lui Ceauşescu şi câştigam 1100 de lei pe lună. Şi, în joacă, am