Nu sunt motive să credem că cititorii atît de influentului New York Times mureau de curiozitate să afle ce se mai întîmplă prin România. Nici că vînzarea, ori preţul spaţiului de publicitate, ale jurnalului cu pricina, au crescut odată cu apariţia unor asemenea ştiri. Un comentariu-evaluare, publicat totuşi, reprezintă un semnal. Nu pentru noi, mioriticii care am inventat eternitatea ca ratare sisifică a oricărui proiect istoric, ci, aparent, pentru comunitatea de afaceri din SUA. Cei care cunosc "subtilităţile" presei de peste ocean ştiu că semnalele pe care ea le dă nu vin din eter, ci pe canale legate de influentele instituţii, oficiale şi neoficiale, unde se formulează politica. În cazul acesta, politica externă a Statelor Unite. Ce spune NYT despre noi? Fără prea multe farafastîcuri: România este blocată din cauza competiţiei instituţionale. Mai aplicat, pusă pe butuci de ceea ce noi numim, de obicei, "Razboiul Palatelor". Un fel de cod galben pentru investitorii prea entuziaşti, ori prea naivi, pentru a evalua precis riscurile la care s-ar expune dintr-o aventură prin România acestui sfîrşit de mandat politic. Faptul că evaluarea seamănă, ca două picături de apă, cu opinia care circulă prin birourile Departamentului de Stat nu este deloc întîmplător, după cum întîmplătoare nu au fost nici vizita şi nici declaraţiile înaltului oficial care s-a oprit la Bucureşti în plină criză a suspendării Preşedintelui, cu misiunea precisă de a înclina talgerele balanţei în favoarea Cotrocenilor.
Nu am nici o îndoială asupra faptului că evaluarea ar putea fi de folos cuiva. Problema ei constă în aceea că este întru totul greşită! Erorile în gestiunea unor spaţii politice mici, cu atît mai mult cele din Europa, nu sunt o premieră şi nici un fapt rar în politica americană. Maşinăria care pregăteşte politica ei internaţională, oameni şi idei-soluţii, chiar dacă foarte comp
