Dacă „intelectualii lui Băsescu“ nu au reuşit în proiectul lor, cei ai lui Felix şi-au atins misiunea: clasa politică doar cu greu poate ajunge mai jos.

Amprenta pe care ultimii ani de război ne­o­bosit împotriva lui Traian Băsescu şi-a pus-o asupra întregii clase politice va fi de neşters o perioadă care va depăşi chiar şi generaţia post­revoluţionară. Ponta şi An­tonescu, deveniţi, iată, li­deri de partid, unul premier şi altul aspirant la pre­zi­den­ţiale, chiar dacă a picat pe­ri­oada de probă în calitate de interimar, sunt produsul aces­tei lupte. De unde şi calitatea lor extrem de scăzută, chiar şi în raport cu cele mai triste figuri de politicieni ajunşi în aceste funcţii. Listele parl­a­mentare, cel puţin aşa cum arată la ora asta, sunt tributare aceluiaşi masacru, pe câmpul de luptă rezistând doar cei care s-au făcut re­marcaţi în mânuirea celor mai abjecte arme antibăsesciene. Noutatea constă în faptul că, pe lângă obişnuiţii penali şi incompatibili, co­rupţi care au înfruntat cu succes mai toate listele negre, ducând pe noi culmi, din le­gis­lativ în legislativ, traficul de interese, că­pu­şarea banului public şi mafiotismul, de data aceasta USL şi-a deschis larg porţile pentru categoria războinicilor luminii împotriva dic­ta­torului. Aici au intrat, la grămadă, securişti, mercenari din media, traseişti pe stil nou şi intelectuali care şi-au contorsionat limba în înfierarea lui Băsescu. Parlamentul care va re­zulta din acest mélange anunţă vremuri în­tunecate pentru statul de drept, existând ris­cul ca până şi faimosul CPUN sau patrulaterul roşu să trezească nostalgii la capitolul de­mocraţie.

Trecând peste „dalmaţienii“ tradiţionali, cei care n-au fă­cut în perioada ultimului man­dat decât să-şi mărească nu­mărul petelor, gen Miki Şpa­gă, Cătălin Voicu, Dan Voi­culescu sau Relu Fenechiu (am luat numele re­pre­zen­ta­tive pentru această c