Intre omul in carne si oase, insa, si fantasma lui birocratica (iau termenul intr-un sens bun, admitand ca-l are!) exista, aici, o foarte plauzibila corespondenta, CV-ul in chestie organizand doar un comportament usor exuberant si o ironie frecvent coroziva - ambele, marci ale unui preaplin launtric, ca sa folosesc termenul unui critic literar de la noi. Ce m-am amuzat zilele trecute! Drept ca reactia mea s-a dovedit in cele din urma putin cam tembela, dar ca prim puseu, ca sa zic asa, o gasesc inca valabila. Vorbeam cu un profesor de fizica, ditamai doctor, decan chiar, deci bine situat, cum se vede, in domeniul sau. Daca i-am scociori prin CV, am da, fara indoiala, de o gramada intreaga de regalii: participari la conferinte, titluri, brevete de inventie s.a.m.d. Nu m-am lasat niciodata impresionat prea tare de niste randuri puse pe-o coala, fie si formatate cu pricepere intru seductia eventualului lector (de obicei, un angajator sau, ca in cazul subsemnatului, cineva din presa). Intre omul in carne si oase, insa, si fantasma lui birocratica (iau termenul intr-un sens bun, admitand ca-l are!) exista, aici, o foarte plauzibila corespondenta, CV-ul in chestie organizand doar un comportament usor exuberant si o ironie frecvent coroziva - ambele, marci ale unui preaplin launtric, ca sa folosesc termenul unui critic literar de la noi. Omul, cu alte cuvinte, e serios si pe competenta lui se poate paria. Si cu toate acestea, na, nu m-am putut abtine sa nu pufnesc: era prea mare presiunea incredibilului, prea disproportionat mi s-a parut raportul dintre termenii ecuatiei... Bag seama insa ca limbajul fizicianului m-a contaminat! Sa stam stramb si sa judecam drept, fara parti-pris, de la o altitudine care musamalizeaza asperitatile. Ce avem? Pe de o parte, un targ mai rasarit de provincie (care isi spune, totusi, orgolios, capitala nordului!), cu drumuri desfundate si case s