Există un site de sport usagoals.com, unde în orice secundă a zilei poți urmări orice transmisiuni sportive vrei, din orice sport și de pe oricare continent. Majoritatea evenimentelor beneficiază de transmisiuni paralele, astfel încât un meci poţi să-l vezi fie pe un canal indian, fie american ori portughez. La "Europeanul" de fotbal de astă-vară erau şi câte 29 de televiziuni preluate de site pentru acelaşi meci. Săptămânile trecute, am încercat chestia de două ori, cu meciuri româneşti din campionatul de fotbal românesc din România. Rezultatul? Canci! Ultima oară a fost la meciul Rapidului, de vineri. Imposibil. Transmisiunea fie se încărca vreo 4-5 minute, pentru ca apoi s-o ia de la capăt după 10-12 secunde de imagini live, fie nu pornea deloc, pe oricare din cele 3 transmisiuni paralele. Aşa că n-am avut bucuria, desigur sadică, de a-l vedea pe Neluţu-Sabău-cel-trist încă mai trist decât este el în mod obişnuit. A trebuit, aşadar, tot vineri, să mă mulţumesc cu hohotele de râs pe care mi le-au declanşat neisprăviţii lui Dinamo la primul din cele două goluri. Vă mărturisesc că n-am mai râs cu lacrimi de la celebrul film "High Anxiety" al lui Mel Brooks de acum vreo 30 şi ceva de ani. A fost mai întâi băiatul ăla din portă care a luat-o de tehui, hauhui, pe teren, în căutarea mingii care se lovise tot de el. Intrat în posesie, a crezut că a rămas singur pe toloacă, privind în zare către chestii numai de el ştiute. negrul ăla care depăşise mult linia de fund a avut timp să se oprească, să revină la pas în teren, apoi să-i ia fraierului obiectul, după care, ca bonus, să-l mai dea şi de vreo două ori cu dinţii de gazon, din fentă. Ba încă şi pe un fundaş care parcă era la înot sincron cu panarama de portar. Restul de driblinguri, şutul şi golul au venit firesc pentru ca spectacolul să fie deplin orice echipă normală, condusă de oameni normali, a doua zi şi-ar fi