Decenţa nu este interesantă, acesta este verdictul dat de unul dintre liderii actualei coaliţii aflate la guvernare. Sună sinistru, dar nu e cazul să ne prefacem că nu am fi ştiut acest lucru. Emisiunile care prezintă tot ce are mai urât societatea, mai degradant, mai de la mahala au cea mai bună audienţă. Cultura şi bunul-simţ nu vând, nu au audienţă, nu interesează, singurul canal TV cultural fiind închis recent fără să stârnească prea multă împotrivire, cei care au protestat contra acestei măsuri putând să se strângă lejer la o şezatoare într-o garsonieră confort 2. Pe canapelele şi scaunele emisunilor de seară, se lăfăiesc în mod constant dive de carton, mahalagii de cea mai joasă speţă, grobieni de toate felurile, ei sunt materia primă care hrăneşte foamea de senzaţional a publicului.
Exemplele pot fi reduse şi la un nivel mult mai mic şi mai netelevizat, al unei străzi sau al unei scări de bloc. Dacă eşti liniştit şi respecţi tot ce e de respectat, cu greu te vei face cunoscut printre vecini, în schimb dacă eşti puţin scandalagiu, gură bogată şi mai sfărâmi şi câţiva dinţi e imposibil să nu devii o mică celebritate, cunoscută şi temută. Asta înseamnă notorietate, notorietate care printr-o alchimie nu foarte complicată, în politică se poate trans-forma în voturi. Tocmai de aceea nu e de mirare că un personaj care se bucură de multă publicitate, chiar dacă de foarte multe ori aceasta a fost una negativă, a fost curtat cu asiduitatea de un partid care multă vreme s-a lăudat cu gulerele albe ale celor care îl populează. Mai nou, un guler alb nu mai este o garanţie că ceea ce e în spatele lui (nu mă refer la epiderma de la nivelul grumazului) e la fel de imaculat, dar asta e o cu totul altă dis-cuţie.
"Cu bunul-simţ o să mori de foame!", este avertismentul condamnare, pe care îl primesc copii mult prea cuminţi, care nu reuşesc să se impună în faţa celor
