Moldova are o flotă de 430 de nave, cu o capacitate totală de transportare de zece ori mai mare decât a României. Şi asta deşi are o ieşire la mare de numai 400 de metri, prin Dunăre, iar după destrămarea URSS rămăsese fără niciun vas.
Dispariţia Uniunii Sovetice a fost urmată de partajarea averii moştenite de fostele „republici-surori". Procesul a demarat la finele anului 1991 şi nu s-a finalizat nici până astăzi. Fiecare ţară urma să primească o parte proporţională cu cota contribuţiei la Produsul Intern Brut al fostei URSS.
Un ONG grecesc a fost autorizat de căpitănia portului Giurgiulești să certifice navele cu pavilion moldovenesc
Procedura a fost propusă de un grup de economişti din Ucraina, care au calculat că Rusia deţinea o cotă de 61,34% din PIB, Ucraina - 16,37%, Belarus - 4,13%, Kazahstan - 3,87%, Uzbekistan - 3,27%, Azerbaidjan - 1,64%, Georgia - 1,62%, Lituania - 1,41%, Republica Moldova - 1,29% etc. După acest principiu a fost împărţit, de exemplu, parcul de vagoane şi trenuri al fostei URSS.
LĂSATĂ FĂRĂ NICIO NAVĂ
Republica Moldova, la fel ca şi celelalte foste republici urma să moştenească o parte din flota comercială sovietică. Datele UNCTAD (Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare) arată că în 1991 URSS deţinea o flotă cu o capacitate de 29,36 milioane de tone. Prin urmare, ţara noastră ar fi trebuit să primească vase maritime cu un tonaj total de circa 380.000 de tone.
83 de kilometri navigabili pe Prut, între Giurgiulești și Cahul
În 1992, a existat un proiect de Acord privind împărţirea navelor maritime civile ale fostei URSS. Potrivit acestuia, Republicii Moldova îi revenea un număr neprecizat de vase (între 20 şi 50, în funcţie de tonaj), cu o capacitate totală de 258.000 de tone. Oficial însă ţara noastră n-a primit niciunul. Ministerul Transporturilor explică: „Celelalte state au refuz
