- Cultural - nr. 206 / 23 Octombrie, 2012 Cartile scriitorilor mureseni PETRE CURTICAPEAN – "Ofranda”, Ed. Nico, 2012 "In dimineti cusute cu lumina din candele imparatesti”... Scriitorul Petre Curticapean nu prea ne-a dat ragaz sa-i studiem creatia, in anii din urma sufletul lui de ardelean prea cuminte dand in foc si revarsandu-si prea-plinul de frumusete prea indelung ferecat in tacute si cuminti pupitre scolaresti. Caci, inainte de a ni se revela ca poet, Petre Curticapean a fost dascal si director de prestigioasa institutie targumureseana de invatamant. Iar cand porti ani de zile o asemenea responsabilitate, ceasurile de taina cu tine insuti sunt implacabil dijmuite de clipa cea repede ce ni s-a dat. Imi vin in minte, fara a le randui cronologic, si fara a le cita pe toate, "Miresme tarzii”, "Coloanele campiei”, "Mopete de foc”, "Povesti cu talc”, titluri relevante pentru un autor care, la ceas de "Bilant”, considera ca: "n-am ramas dator nimanui/ eventual, poate, mie insumi,/ dar nu stiu de ce/ ma justific??/ in fata cui??” Are dreptate. Si totusi... "ce bine-i cand,/ intors pentru o clipa/ din drum,/ te recunoaste lumea!”. Desigur, mai depinde si de ce, si pentru cine - mai ales, ne intoarcem din drum, fie si pentru o clipa... Dar Petre Curticapean e un roman ardelean cumsecade, tolerant, cu bun-simt, invaluindusi sfiosenia din "Convingeri” intr-o perdea subtire de zambet: "nu stiu cum se face/ dar oricat ma straduiesc/ sa vad ceva in urma mea,/ nu observ mare lucru.../ poate a inceput/ sa ma lase vederea.../ / ar trebui/ sa-mi schimb ochelarii”. Cine spunea ca ardelenii n-au umor? "Ofranda” se numeste cel mai recent volum de versuri al sau, aparut la Editura "Nico”, ilustrat de Ioan Astalus, plastician talentat si interesant. Personal nu agreez ideea ilustratiei de carte poetica decat in cazuri extreme. Fiind o conservatoare in domeniu, raman cu sufletul a