Pentru Realitatea TV, telenovela Rares Bogdan a fost probabil benefica, sub aspectul audientei. Sa candidez, sa nu candidez? Dilema, cam prost jucata as zice, a realizatorului o fi atras cativa telespectatori amatori de asemena divertisment.
Habar nu am de ce a refuzat Rares Bogdan oferta lui Crin Antonescu de a candida si sa fiu sincer nici macar nu ma intereseaza. Nici nu cred ca merita atentie, daca ea nu ar fi marcat o noua borna in procesul sustinut si aproape desavarsit al incalecarii politice a presei din Romania.
Ceea ce mi se pare relevant in chestiunea Rares Bogdan nu este decizia luata. Relevanta este oferta pe care a primit-o. Orice partid, in orice tara, isi pune pe liste oameni fideli, daca nu militanti, cel putin simpatizanti certi ai respectivei formatiuni. Este firesc, pentru ca batalia politica poate fi apriga si e nevoie de soldati disciplinati si atasati, pe care sa te poti baza in urmatorii 4 ani.
Nimeni nu-si doreste in propria barca parlamentara spirite critice si nelinistite, principiali incomozi si inflexibili.
In cazul PNL, devenit brelocul lui Crin Antonescu, situatia este si mai grava. Liderul liberal si-a constituit ceea ce presa numeste o adevarata armata de mercenari, care nu sunt neaparat liberali, ci, in mod obligatoriu, antonescieni, gata sa se arunce oricand in lupta pentru comandantul lor suprem.
Se stie ca Antonescu are alergie la cea mai mica critica, la cea mai fragila opozitie si ca are o aversiune fatisa pentru presa care nu il mangaie tandru pe cap si nu ii construieste docila soclul, pe care apoi sa se suie tantos.
Daca Rares Bogdan a primit oferta de a candida inseamna ca se inscrie in profilul cerut. Corespunde exigentelor lui Crin Antonescu. Si nu cred ca se indoieste de acest lucru cine a vazut macar interviul realizat cu ochi umezi de Bogdan cu Crin
