64 de deputaţi şi 33 de senatori aleşi în 2008 şi-au schimbat cel puţin o dată apartenenţa politică pe parcursul mandatului. Migraţia politicienilor a schimbat ponderea partidelor în Parlament.

Migraţia politică a căpătat, în ultimii patru ani, o amploare fără precedent. De la alegerile parlamentare din 2008 şi până în prezent, 97 din cei 471 de parlamentari aleşi au schimbat cel puţin o dată partidul. Mutările repetate au fost încurajate de liderii partidelor şi au avut ca efect instalarea sau prăbuşirea unor guverne. Dincolo de jocul politic, alegătorii care i-au trimis pe parlamentarii traseişti în Legislativ, ţinând cont şi de apartenenţa politică, au fost, practic, înşelaţi. Principalul mobil al traseismului politic a fost dorinţa de a face parte din tabăra puterii. Primul val de migratori parlamentari a venit după alegerile prezidenţiale din 2009, când Traian Băsescu a câştigat un nou mandat. Înainte de alegeri, PSD, PNL şi UDMR aveau majoritatea parlamentară. Anunţul lui Traian Băsescu că îl va nominaliza premier pe Emil Boc a determinat o avalanşă de plecări de la PSD şi PNL către UNPR, partid aflat în tabăra preşedintelui. La începutul anului 2012, trendul plecărilor şi-a schimbat direcţia. Speriaţi de rezultatele din sondajele de opinie, mai mulţi senatori şi deputaţi PDL au migrat către PSD şi PNL. Ei şi-au negociat locuri eligibile în noile partide şi au pus umărul, alături de UNPR, la instalarea Guvernului Ponta şi la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Bilanţul partidelor Migraţia politică şi faptul că 41 de locuri în Parlament au rămas vacante pentru că nu s-au organizat alegeri parţiale au dus la schimbări dramatice pentru fiecare partid în parte. Astfel, PDL a început mandatul cu 166 de parlamentari şi îl finalizează cu 133, democrat-liberalii fiind, în ultimul an de zile, victimele traseismului politic, fenomen la a cărui con