Şi-a făcut socoteala: peste 8 ani se eliberează. Condamnare pe viaţă nu înseamnă totdeauna până la sfârşitul zilelor. Nu în România, unde vieţaşii pot cere eliberarea condiţionată după executarea a 20 de ani din pedeapsă. Chirilă are în biografie 3 omoruri şi 10 violuri. Victimele sunt copii. Doar o crimă i-a fost trecută în acte. Celelalte două au fost aruncate, la repezeală, în cârca unui nevinovat care a murit la scurt timp după ce-a intrat la puşcărie. Chirilă n-are nicio treabă cu asta. Şi-a făcut calculele: când se va elibera, va avea 53 de ani. Încă bun de muncă şi de viaţă. Are deja un plan: se va duce să se angajeze la o fermă. Dar ar fi încântat să poată sta degeaba, mai ales că el crede că statul ar trebui obligat să-i dea şi lui ceva, după atâta amar de puşcărie: o pensie sau un ajutor social. Rememorarea acestei grave erori judiciare nu-l va învia pe Mihai Olariu, condamnatul de serviciu. Nu va şterge ororile suferite din amintirea copiilor violaţi de Chirilă şi nici nu-i va aduce la viaţă pe băieţii ucişi de el. Însă va aşeza lucrurile în ordinea lor firească şi va mai repara, poate, din răul făcut. Viii au nevoie de adevăr, iar morţii – de respect.

Prefaţa crimelor

19 mai 1998. Agresorul l-a acostat pe C. Adrian (13 ani) dintr-un bar aflat lângă autogara din Năsăud (judeţul Bistriţa Năsăud). Copilul se juca la aparatele electronice. Agresorul i-a promis bani, cu condiţia să-l ajute să aducă, din pădure, nişte bagaje. Copilul a fost de acord. La marginea pădurii, sub ameninţarea cuţitului, a fost legat cu mâinile la spate, şi apoi violat anal. După epuizarea raportului sexual, agresorul a introdus în anusul victimei un băţ, provocându-i perforarea intestinelor. Ancheta a stabilit că agresorul este Viorel Chirilă care, în perioada mai-iunie 1998 lucrase ca zilier în comuna Debrişoara (Bistriţa Năsăud).

1 mai 1999. T. Costel (